Legea dreptului de autor

Aveţi mai jos, din Legea Dreptului de Autor, părţile referitoare la fotografii.

LEGE nr.8 din 14 martie 1996
privind dreptul de autor şi drepturile conexe

Capitolul I. Dispoziţii introductive

Art. 1. – (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi asupra oricăror asemenea opere de creaţie intelectuală, este recunoscut şi garantat în condiţiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului şi comportă atribute de ordin moral şi patrimonial.

(2) Opera de creaţie intelectuală este recunoscută şi protejată, independent de aducerea la cunoştinţa publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar neterminată.

Capitolul II. Subiectul dreptului de autor

Art. 3. – (1) Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera.

Capitolul III. Obiectul dreptului de autor

Art. 7. – Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma concretă de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt: 

f) operele fotografice, precum şi orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;

Capitolul IV. Conţinutul dreptului de autor

Art. 10. – Autorul unei opere are următoarele drepturi morale:
a) dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publică;
b) dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei;
d) dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa;

Art. 12. – Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată sau exploatată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii.

Art. 13. – Utilizarea sau exploatarea unei opere dă naştere la drepturi distincte şi exclusive ale autorului de a autoriza:
a) reproducerea integrală sau parţială a operei;
b) difuzarea operei;
e) expunerea publică a operelor de artă plastică, de arta aplicată, fotografice şi de arhitectură;

Art. 14. – (1) Prin reproducere, în sensul prezentei legi, se înţelege realizarea uneia ori a mai multor copii ale unei opere, în orice formă materială, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau vizuale a unei opere, precum şi stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice.
(2) Prin difuzare, în sensul prezentei legi, se înţelege distribuirea către public a originalului ori a copiilor unei opere, prin vânzare, închiriere, împrumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

Art. 16. – Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea, precum şi orice altă transformare a operei sale prin care se obţine o opera derivată.

Titlul II. Drepturile conexe dreptului de autor

Capitolul III. Proceduri şi sancţiuni

Art. 139. – (1 ) Încălcarea drepturilor recunoscute şi garantate prin prezenta lege atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, dupa caz, potrivit legii. 
(2) Titularii drepturilor încălcate pot solicita instanţelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoaşterea drepturilor lor, constatarea încălcării acestora şi pot pretinde repararea prejudiciului în conformitate cu normele legale.
(3) În cazul încălcării unor drepturi recunoscute şi protejate prin prezenta lege, titularii acestora pot cere instanţei de judecată sau altor organe competente potrivit legii să dispună, de îndată, luarea unor măsuri pentru prevenirea producerii unor pagube iminente sau pentru asigurarea reparării acestora, după caz.
(4) De asemenea, titularii drepturilor încălcate pot cere instanţei de judecată să dispună aplicarea oricăreia dintre următoarele măsuri:
a) remiterea, pentru acoperirea prejudiciilor suferite, a încasărilor realizate prin actul ilicit sau, dacă prejudiciile nu pot fi reparate în acest mod, remiterea bunurilor rezultate din fapta ilicită, în vederea valorificării acestora, până la acoperirea integrală a prejudiciilor cauzate;
b) distrugerea echipamentelor şi a mijloacelor aflate în proprietatea făptuitorului, a căror destinaţie unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit;
c) scoaterea din circuitul comercial prin confiscarea şi distrugerea copiilor efectuate ilegal;
d) publicarea în mijloacele de comunicare în masă a hotărârii instanţei de judecată, pe cheltuiala celui care a săvârşit fapta.

Art. 140. – Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă, dacă nu constituie o infracţiune mai gravă, fapta persoanei care, fără a avea autorizarea sau, după caz, consimţământul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege:
a) aduce o operă la cunoştinţa publică;

Art. 142. – Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă , dacă nu constituie o infracţiune mai gravă, fapta persoanei care, fără a avea consimţământul titularuluidrepturilor recunoscute prin prezenta lege:

a) reproduce integral sau parţial o operă; b) difuzează o operă; d) expune public o operă de artă plastică, de artă aplicată, fotografică sau de arhitectură; e) proiectează public o operă cinematografică sau altă operă audiovizuală;

CAPITOLUL VI. Limitele exercitării dreptului de autor

Art. 33. – (1) Sunt permise, fără consimţământul autorului şi fără plata vreunei remuneraţii, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoştinţă publică, cu condiţia ca acestea să fie conforme bunelor uzanţe, să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de exploatare:

a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare sau administrative; i) reprezentarea şi executarea unei opere în cadrul activităţilor instituţiilor de învăţământ, exclusiv în scopuri specifice şi cu condiţia ca atât reprezentarea sau executarea, cât şi accesul publicului să fie fără plată.

Art. 34. – (1) Nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fără consimţământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu condiţia ca opera să fi fost adusă anterior la cunoştinţă publică, iar reproducerea să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de exploatare.

Art. 35. – Transformarea unei opere, fără consimţământul autorului şi fără plata unei remuneraţii,este permisă în următoarele cazuri:

a) dacă este o transformare privată, care nu este destinată şi nu este pusă la dispoziţia publicului; b) dacă rezultatul transformării este o parodie sau o caricatură, cu condiţia ca rezultatul să nu creeze confuzie în ce priveşte opera originală şi autorul acesteia;

 

Sursa foto

Text apărut iniţial aici.

Textul integral poate fi citit pe site-ul Camerei Deputatilor aici.