Ghidul de utilizare al imaginilor în mediul online

Pentru că fenomenul încălcării drepturilor de autor a luat amploare în ultimii ani, ajungând la cote de neimaginat pentru o țară europeană, am întocmit un ghid de utilizare a imaginilor în mediul online.

Când vorbim de mediul online e clar, ne referim la tot ce înseamnă: social media (Facebook, Twitter, Google Plus, Linkedin etc.), site-uri de prezentare, bloguri (personale, colective, generaliste, de nișă etc.), publicații online, site-uri de informații, forumuri, newslettere ș.a.m.d.

Drepturile de autor

Ce sunt drepturile de autor (copyright-ul atât de des specificat și atât de des ignorat)? Pe scurt, dreptul de autor reprezintă dreptul fiecărui autor de a decide ce se întâmplă cu opera sa. În cazul fotografiilor, pentru că la ele ne referim în articolul de față, dreptul de autor sau copyright-ul reprezintă dreptul fotografului de a decide dacă și în ce condiții pot fi folosite imaginile realizate de el.

Există și o lege în România, denumită Legea Dreptului de Autor, care se respectă însă mai rar decât viteza legală.

Atenție, în România, cunoașterea și respectarea legilor este o îndatorire primordială a tuturor cetățenilor, înscrisă în Constituție. Nimeni nu poate fi considerat că nu cunoaște legea (Nemo legem ignorare censetur), prin urmare necunoașterea legii nu elimină răspunderea față de încălcarea ei.

Că nu vom vedea probabil pe nimeni făcând pușcărie pentru furtul unei poze, e drept, și nici n-ar trebui. Însă e la fel de adevărat că pe cei ce încalcă Legea Dreptului de Autor îi putem numi oricum, numai profesionişti nu.

Şi ca să înlăturăm orice dubiu, haideţi să facem o analiză a imaginilor disponibile pe internet.

Tipuri de fotografii d.p.d.v. al copyright-ului

Online vom găsi imagini încadrate, din punctul de vedere al copyright-ului, în mai multe categorii:

• Fotografii cu toate drepturile rezervate (de stock, de presă, disponibile contra cost)
• Fotografii gratuite pentru folosirea într-un anume context (press photos)
• Fotografii gratuite în schimbul citării sursei (creative commons).
• Fotografii gratuite (public domain).

1. Fotografiile cu toate drepturile rezervate reprezintă majoritatea covârșitoare a imaginilor ce pot fi găsite online. Când vedeţi o imagine pe net şi nu ştiţi provenienţa ei, puteţi considera că este  o astfel de imagine.

Pot fi imagini de tip stock sau de presă, expuse spre vânzare. Sunt de obicei realizate de fotografi profesionişti. Se vând de obicei prin intermediul agenţiilor de presă (exemplu Reuters, Mediafax), a băncilor de imagini de tip stock (exemplu Dreamstime, National Geographic, Corbis), pe site-uri de fotografie (exemplu 500px unde unele imagini pot fi cumpărate) sau direct de la fotografi, în urma negocierii directe. Acestea pot fi folosite contra cost, în condiţiile agreate de comun acord între vânzător şi client (cu sau fără citarea sursei, în funcţie de contractul de cedare a drepturilor de autor semnat).

Pot fi şi imagini de prezentare: ori fac parte din portofoliul unui fotograf pentru atragerea clienţilor, ori sunt de prezentare a unei firme pentru descrierea activităţii în imagini. Ca şi caracteristică unitară, ele sunt expuse drept exemplu în vederea obținerii unor comenzi viitoare de la potențiali clienți. Acestea de obicei au toate drepturile rezervate, însă uneori sunt oferite pentru a fi utilizate în condiţiile specificate la punctul următor:

2. Fotografiile gratuite pentru folosirea într-un anume context sunt de obicei imaginile furnizate de către companii (sau diverse alte instituții sau persoane publice) pentru popularizarea activității lor. Sunt preponderent realizate de fotografi profesionişti. Acestea se pot folosi gratuit în contextul în care au fost oferite (de obicei sunt însoţite de termeni şi condiţii de utilizare, pe site-urile oficiale pe care sunt disponibile), dar nu și în alte scopuri.

Exemple:

• poți folosi o imagine de prezentare sau o captură dintr-un film într-un articol despre respectivul film, dar nu o poți folosi ca și imagine conceptuală pentru ilustrarea unui articol despre cu totul altceva
• poți folosi o imagine furnizată de Canon pentru a vorbi despre respectivul model de aparat, însă nu poți folosi aceeași imagine pentru a ilustra un articol despre fotografia digitală în general.
• poţi folosi o imagine de PR cu un manager cu zâmbet larg atunci când vorbeşti despre respectivul om sau despre compania pe care o conduce, însă nu o poţi folosi într-un articol despre manageri în general sau într-un articol despre stomatologie, chiar dacă managerul are dantura perfectă

3. Fotografiile gratuite în schimbul citării sursei (Creative Commons) sunt imagini puse la dispoziţia publicului în anumite condiţii şi numai în schimbul specificării sursei. Ca şi estimare, acestea nu depăşesc 1% din totalul imaginilor ce se găsesc pe internet, majoritatea sunt realizate de fotografi amatori, care aşteaptă ca beneficiu în schimbul utilizării lor doar apreciere, popularitate, vizitatori etc.

Atenţie, imaginile disponibile sub licenţa Creative Commons sunt de mai multe tipuri, având diferite restricţii în utilizare. Veţi observa astfel că majoritatea imaginilor disponibile în schimbul citării sursei nu pot fi folosite în scop comercial (aproximativ 70% dintre ele). Practic, dacă sunteţi o companie sau aveţi un site cu reclame pe el, puteţi folosi doar aproximativ 30% din imaginile Creative Commons, dar neapărat cu specificarea sursei originale (cu link către autor, nu pur şi simplu către site-ul unde aţi găsit imaginea).

Totodată, trebuie să aveţi în vedere că doar autorul imaginii îi poate atribui acesteia licenţa Creative Commons. Dacă un blog foloseşte imagini cu toate drepturile rezervate, iar autorul a atribuit întregului blog licenţa Creative Commons, asta nu înseamnă că respectivele imagini primesc automat aceeaşi licenţă, ci doar conţinutul creat de autorul blogului (texte, poze proprii etc.).

4. Fotografiile gratuite (public domain) sunt de obicei imagini de o calitate inferioară celorlalte, şi care, neputând fi vândute, sunt oferite gratuit publicului. Majoritatea sunt realizate de fotografi amatori, iar distribuţia lor urmăreşte anumite avantaje, cum ar fi publicitatea excesivă pe site-urile de pe care pot fi descărcate.

Utilizarea acesui tip de imagini în activitatea comercială este foarte riscantă şi poate afecta activitatea unei companii, întrucât pe astfel de site-uri cu fotografii gratuite se strecoară, deseori, şi imagini cu toate drepturile rezervate, dar furate. Regula generală de urmat e că dacă e prea frumos ca să fie adevărat, atunci poate chiar nu-i adevărat.

Surse de imagini

Toate fotografiile au un autor. Nu există imagini care să se creeze singure. Dacă la crearea lumii mai putem avea dispute, imaginile sigur au un autor, indiferent dacă fotografia a fost realizată cu aparatură comandată din mână sau telecomandată. Cineva trebuie să gândească şi să ia decizia realizării imaginii, iar acel cineva este autorul. Iar autorul este singurul (cu foarte puţine excepţii) care poate decide ce se întâmplă cu imaginile realizate.

Sursele de imagini sunt aşadar, autorii. Ei sunt sursa originală a imaginilor, pentru că ei le crează şi iau decizia să le facă disponibile. Motoarele de căutare, reţelele sociale, site-urile de fotografie, toate acestea nu reprezintă decât metode de a ajunge la autori.

Google Images, Facebook, Flickr, Tumblr, Weheartit şi restul site-urilor asemănătoare nu reprezintă surse de imagini. Şi în niciun caz surse de imagini gratuite. Reprezintă doar modul în care puteţi ajunge la anumite imagini şi la autorii lor, pentru a le putea procura. Agenţiile de imagini pot fi încadrate la surse de imagini, pentru că în primul rând cu asta se ocupă, cu vânzarea imaginilor în numele autorilor.

Watermark-ul şi ce înseamnă el

Watermark-ul sau ştampila, sigla, semnătura, semnele distinctive aplicate peste imagini reprezintă o metodă de a proteja respectivele imagini împotriva utilizărilor nepermise.

Watermarkul poate fi intruziv sau discret, ca în exemplele de mai jos:

Ambele stiluri de watermark sunt destinate aceluiaşi scop: de protejare împotriva utilizării nepermise a imaginilor. Dar lipsa watermarkului nu transformă niciodată o fotografie cu toate drepturile rezervate într-o fotografie gratuită.

Repetaţi după mine:

Imaginile fără watermark nu sunt gratuite.

Imaginile fără watermark sunt de obicei imagini cumpărate de clienţi pentru a fi folosite, şi evident că nu poţi obliga un client să folosească o imagine, pentru care a plătit, cu watermark (deşi Alamy şi Getty recomandă folosirea cu watermarkul lor). Doar de-asta plăteşte clientul, pentru a putea folosi imagini în scopul dorit. În cazul în care folosiţi, fără drept, o imagine pe care o găsiţi la un client, prejudiciat este autorul, nu clientul respectiv.

Excepţii de la drepturile de autor (Fair use)

Şi în legea românească, dar şi în legea internaţională, există anumite excepţii de la legile drepturilor de autor, denumite pe scurt “Fair Use“.

Pe scurt, poţi folosi o anumită imagine pentru a o critica (pozitiv sau negativ), pentru a anunţa o ştire despre autor sau respeciva imagine, în scop educaţional sau în cercul restrâns al unei familii. Termenul de fair use e ceva mai larg, însă şi destul de riscant pentru cei ce nu stăpânesc bine Legea Dreptului de Autor şi limitele aplicării ei.

Utilizarea imaginilor în reţelele sociale

Vom vorbi de Facebook, pentru că e cea mai populară reţea socială. Pe Facebook există două tipuri de afişare a imaginilor:

– Share (distribuire) se foloseşte atunci când nu ai (sau nu ştii dacă ai) dreptul de a folosi imaginea respectivă, dar vrei totuşi s-o popularizezi. Celui care a postat-o iniţial nu i se încalcă astfel drepturile de autor, iar toate distribuirile ulterioare sunt contorizate la el. E total potrivit să redistribuiţi astfel imaginile, folosind funcţia Share. E echivalentul linkului pe bloguri. Nu copii şi postezi imaginea la tine, dacă nu ai dreptul, ci faci o trimitere la aceasta, printr-un link. Nu e moral să distribuiţi imagini despre care ştiţi sau aveţi suspiciunea că sunt folosite fără drept de cel ce le-a postat iniţial.

– Postare (publicare) de imagini se foloseşte doar atunci când aveţi dreptul de utilizare asupra acelor imagini, şi aici se aplică ce am descris deja mai sus, la tipuri de fotografii din punctul de vedere al drepturilor de autor. Practic, dacă aţi copiat o imagine în calculator şi o postaţi de acolo pe Facebook, trebuie să vă asiguraţi că aveţi şi dreptul legal şi moral de a face asta.

Aceleaşi principii se folosesc şi în cazul celorlalte reţele sociale, chiar dacă funcţiile respective se numesc altfel (pin/repin în cazul Pinterest, tweet/retweet în cazul Twitter etc.)

Bugetul, specificarea sursei şi scuzele obişnuite

Printre scuzele obişnuite ale celor ce folosesc imagini fără a avea dreptul se regăsesc frecvent specificarea sursei, lipsa bugetului, necunoaşterea legii. La necunoaşterea legii m-am referit mai la începutul articolului, sper că e destul de clar de ce nu poate fi invocată.

Specificarea sursei e însă cea mai frecventă scuză a “hoţilor” de imagini, dacă vă uitaţi puţin pe Facebook sau pe majoritatea blogurilor. Am explicat deja ce-i cu Creative Commons, dar simt nevoia să aduc precizări suplimentare:

Eu, dacă trăiesc din vândut fotografie, nu mă pot prezenta la supermarket, la plata întreţinerii sau la magazinul de haine pentru copii cu o listă lungă de locuri unde au fost folosite fotografiile mele şi în loc de bani am fost specificat drept sursă. Specificarea sursei nu înseamnă nimic. Specificarea sursei nu ţine loc de mâncare, aparatură foto, haine sau bilet de autobuz. Trebuie să înţelegeţi că unii oameni trăiesc din aceste drepturi de autor. Încălcându-le drepturile de autor, le încălcaţi dreptul la o viaţă decentă. Iar în acest caz, specificarea sursei, în schimbul folosirii imaginilor cu toate drepturile rezervate, reprezintă o batjocură la adresa autorilor, în loc de o apreciere sau mulţumire. De aceea, şi reacţiile autorilor la încălcarea drepturilor lor de autor sunt pe măsură. Nu vă puteţi aştepta la reacţii diplomate de la un om batjocorit. Dacă apreciaţi o imagine, sau autorul unei imagini, puteţi arăta asta specificând desigur sursa imaginii, dar abia după ce aţi plătit drepturile de folosire.

Şi pentru că ajungem inevitabil la buget: practic, în ultimii ani, lipsa bugetului nu mai poate fi invocată ca scuză. Fotografia a ajuns atât de ieftină, încât oricine poate găsi imaginea potrivită oricărui buget. Avem de la imagini care costă zeci sau sute de dolari pe agenţii tradiţionale, până la imagini de câţiva dolari sau câţiva cenţi pe agenţii de microstock. Chiar şi când bugetul este foarte foarte redus, tot se pot găsi pe undeva 15 dolari pentru un abonament de o săptămână cu 70 (şaptezeci) de imagini incluse.

Şi dacă bugetul lipseşte cu desăvârşire, cine te obligă să foloseşti imagini asupra cărora n-ai niciun drept? Folosirea imaginilor nu e o necesitate de bază, precum aerul. Eu dacă nu-mi permit o maşină n-o conduc, dacă nu-mi permit un lanţ de aur nu-l port, dacă nu-mi permit să mănânc caracatiţă flambată manânc nişte parizer, dacă nu-mi permit o imagine n-o folosesc. E simplu.

Nu tot ce e pe net e gratis. Să nu confundăm accesul gratuit la informaţie cu dreptul de a folosi informaţia produsă de alţii după bunul plac. Munca trebuie plătită iar munca voluntară trebuie să rămână voluntară, adică la iniţiativa celor ce o prestează. Pentru că munca forţată nu se numeşte voluntară, ci sclavie.

Haideţi să respectăm libertatea fiecăruia de a decide asupra muncii lui. Asta înseamnă respect reciproc. Haideţi să încercăm să ieşim la lumină.

Surse foto: main, final